Episodul 17: ăla cu olimpiada

* Al doilea mare eveniment sportiv al verii după Campionatul European de fotbal, Olimpiada de la Rio s-a dovedit a fi încă o mare decepţie pentru România. Cu titlu olimpic doar la spadă, cu argint la tenis şi cu eliminări încă din grupe la handbal, românii îşi mai puneau speranţele, puţine, ce-i drept, doar în Cătălina Ponor, singura gimnastă româncă capabilă să mai concureze la standardele anului 2016. Din nefericire, clasarea pe locul şapte la bârnă şi ratarea finalei la sol nu i-au adus decât lacrimi de durere campioanei de la Atena de acum 12 ani, lacrimi care însumează nu doar tristeţea resimţită de sportiva noastră la gândul ratării unei medalii în ultima ei competiţie de asemenea nivel, ci şi lipsa de investiţii într-o disciplină în care România era, cândva, o forţă: gimnastica. Continuă lectura

Episodul 16: cel cu miile de gălăţeni care taie frunză la câini

De când sunt în concediu, adică de vreo cinci zile, am timp şi mai mult să citesc ce scriu alţii din jurul meu, fie că este vorba de ziare, bloguri sau simple postări pe facebook. Ce e drept, timp aveam şi înainte, dar nu prea aveam chef. Ei bine, de vreo două zile circulă pe internet mai multe abordări ale unui subiect sensibil pentru gălăţeni: munca. Mai exact, în Viaţa liberă scrie că vreo 150.000 de gălăţeni nu prea le au cu munca, în timp ce unele bloguri şi postări de pe facebook spun că Galaţiul nu mai are forţă de muncă, pentru că tinerii pleacă „la mai bine”. Scopul acestui material nu este să contrazică nici pe unii, nici pe alţii, ci doar să aducă o nouă viziune. Deci, cam asta e părerea mea.  Continuă lectura

Episodul 15: ăla cu angajatorul care nu îşi găseşte angajaţi

De aproape o săptămână, internetul este inundat, la propriu, de povestea angajatorului gălăţean, proprietar de brutărie, care se plânge că nu găseşte forţă de muncă, disponibilă la un program de opt ore şi un salariu cinstit. Că na, ajutorul social e mai mişto şi statul acasă bate venitul la muncă. Patronul în cauză, un tânăr şcolit în Franţa, e proprietar doar part-time, că are şi un job prin combinatul gălăţean, atât cât a mai rămas din el. Deci, s-ar putea spune că patroneala e doar un hobby şi că, cine ştie, poate va reuşi să îşi asigure o pensie liniştită de acolo.  Continuă lectura

Episodul 14: ăla în care viaţa în Galaţi e prea scumpă

Voi aţi văzut cam cum sunt preţurile la apartamente sau la chirii în Galaţi? E drept, e preţul care se cere, nu care se dă, dar dacă un nene cere 40.000 de euroi pe un apartament cu două camere, nemobilat, doar pentru că are centrală şi geam la baie, nu vi se pare şi vouă exagerat? Despre asta vreau să vă zic azi, mai ales că eu şi prietena mea, de acum viitoare soţie, stăm în chirie de un an şi ceva, timp în care am schimbat trei apartamente, şi sperăm ca în viitor să reuşim să ne cumpărăm şi noi un locşor al nostru, acolo unde să ne desfăşurăm în voie. Dar hai să vă zic despre cele trei apartamente închiriate până acum.  Continuă lectura

Episodul 13: ăla cu pokemonii fugăriţi prin parc

Băi, ce e cu mania asta a pokemonilor? De vreo câteva zile, Pokemon Go, un joc făcut iniţial pentru bogătanii cu Iphone şi apoi şi pentru sărăntocii cu Android a creat isterie în ţara asta. Atâta isterie încât şi poliţia română a ajuns să facă campanii de avertizare pentru şoferii dobitoci care sunt suficient de dobitoci încât să conducă în timp ce se joacă Pokemon Go. Că na, nu se ştie niciodată când le apare un mic Pikachu pe volan.

De la tineri la bătrâni, de la bărbaţi la femei, toţi fugăresc pokemoni. Unii nici nu mai muncesc, că na, jocul e important. Şi cică poţi să faci şi bani cu el, deci e mai tare decât alte jocuri pentru telefon. Continuă lectura

Episodul 12: ăla cu ciorba care nu mai are acelaşi gust

Da, ştiu, nu am scris timp de o zi nimic pe blogul ăsta. Şi, deşi nu sunteţi mulţi cei care mă citiţi, simt că m-aţi aşteptat să revin, aşa că iată-mă. Astăzi o să vă vorbesc un pic despre ciorbele alea care nu prea au gust, odată reîncălzite. Le ştiţi nu? Pot fi cu carne de pui, de porc, de burtă, de peşte sau chiar şi de zarzavat. Parcă, odată răcită, nu mai are acelaşi gust ca atunci când era proaspătă,nici măcar dacă o fierbeţi din nou. Nici măcar dacă adăugaţi morcov, sare, roşii, altă carne, nici dacă o mâncaţi în castroane de lut sau în farfurii de porţelan, cu linguri de lemn sau de tablă. Nu mai are acelaşi gust şi pace.  Continuă lectura

Episodul 11: ziua în care mi-am dat seama că sunt prost

Hei, salut. Da, cu tine vorbesc. Tu, cel care scuipi seminţe în faţa băncii pe care stai cu picioarele. Nu te mai uita în spate, că sigur nu te confund. Ştii de ce mi-am dat seama? Că tu eşti, probabil, unul dintre cei mai deştepţi oameni în viaţă. Nu ai griji precum salariu, zi de muncă, benzină la maşină, rată la casă, bani de medicamente, etc. Nu, tu eşti complet relaxat, scuipându-ţi sămânţa în voie pe caldarâm. Nici măcar poliţia nu prea te bagă în seamă, că doar ştiu şi ei cine e taică-tu. Şi dacă nu ştiu, nici nu vor să afle, aşa că te ocolesc, de parcă nici nu ai exista.  Continuă lectura